Masajul terapeutic și kinetoterapia complementară

Masajul terapeutic și kinetoterapia complementară

Masajul este o procedură terapeutică nonfarmacologică și se practică încă din antichitate, în beneficiul unor persoane, pentru a le da o stare de bine sau pentru a le alina suferința. În prezent, masajul este solicitat din ce în ce mai mult ca terapie aplicată pe anumite persoane, în scop de întreținere sau pentru recuperare.

Masajul are două direcții de utilizare:

1. Masajul de întreținere pentru populația aparent sănătoasă
2. Masajul terapeutic pentru pacienții cu diferite patologii

Masajul terapeutic se va indica plecând de la evaluarea clinic-funcțională a pacienților și în funcție de modificările fizio-patologice.

Masajul are acțiune trofică, îndeosebi asupra masei musculare:

• Îmbunătățește circulația sanguină și limfatică, ajutând la îndepărtarea stazelor și a toxinelor;
• Stimulează contracția fibrelor musculare, mărindu-le excitabilitatea, sau le decontractează, scinzându-le excitabilitatea;
• Redă elasticitatea și suplețea elementelor articulare, crescând totodată mobilitatea segmentelor din articulație;
• Mobilizează depozitele de grasime;
• Încălzește musculatura înainte de efort;
• Îndepartează oboseala.

Masajul terapeutic în patologia posttraumatică
În funcție de gravitate, topografie, extensie și vechime a traumatismului, se poate decide aplicarea unor tehnici de masaj terapeutic. Acestea au ca țintă terapeutică atât controlul și ameliorarea sindromului dureros posttraumatic cât și starea complexă posttraumatică în faza subacută și cronică, realizând un tablou local cu stare sechelară post echimoză și/sau contuzie.

În cazul traumatismelor simple de tip entorsă necomplicată cau contuzii prin dezvoltarea unui program de masaj terapeutic aplicat la distanță de zona lezată, se urmărește:

• Diminuarea durerii, prin stimularea unor efecte de tip reflex;
• Corectarea și ameliorarea factorilor implicați în apariția edemului, prin masaj de drenaj veno-limfatic și îmbunătățirea schimburilor metabolice tisulare.

În acest context în care se evaluează fiecare tip de afectare, se decide momentul adecvat pentru selectarea și aplicarea tehnicilor de masaj terapeutic în cazul afecțiunilor:

• Hematom
• Edem
• Revărsat lichidian intraarticular
• Reacții de țesut cutanat și subcutanat
• Interesare de structuri capsule-ligamentare și tendinoase

Leziunile ligamentare impugn inițial aplicarea de proceduri de tip sedativ și cu efect facilitator pentru circulația de întoarcere și stimulare prin fricție transversală profundă progresivă, ținând cont de fragilitatea țesuturilor.

În cazul traumatismelor complexe, masajul terapeutic este indicat pentru efectul analgetic, antiedematos mai ales în contextual edemului cronic cu risc de organizare fribroasă, pentru ameliorarea circulației periferice locale și în special la nivel distal, corectarea schimburilor tisulare cu îmbunătățirea efectelor trofice și resorbtive.

Masajul terapeutic în afecțiuni circulatorii

În arteriopatii, prin afectarea predilectă la nivelul membrelor inferioare, masajul terapeutic își dovedește eficacitatea în tulburările de hemodinamică și tulburările trofice.

În cazul tulburărilor de hemodinamică, motivația centrală este legată de ameliorarea fluxului sanguin, în situațiile în care există o diminuare a calibrului arterial asociat secundar și cu tulburări de întoarcere venoasă.

La pacienții cu indicație chirurgicală se poate aplica procedura de masaj terapeutic:

• preoperator, pentru a stimula fluxul sanguin sistemic, respectiv prin masaj abdominal și la nivelul tuturor etajelor biomecanice ale membrului inferior, incluzând și zona plantară. La acest program se asociază și programul de kinetoterapie respiratorie , prin exerciții respiratorii ample ce determină o presiune negativă la nivelul toracelui, stimulând circulația de întoarcere și scăzând rezistența undei sistolice la nivel arterial.
• postoperator, în perioada subacută, exercitând manevre de efleuraj centripet și drenaj veno-limfatic.

sursa-kineto.fit